Totul e bine. Settled status, job, mortgage.
Atunci de ce nu te
simți bine?
Poate pentru că "bine" pe hârtie nu înseamnă "bine" înăuntru. Și poate e timpul să vorbești cu cineva care înțelege diferența.
Lasă o cerere
Programează un apel
Ți se pare cunoscut?
"Zâmbesc la muncă. Acasă — tac."
"Îmi umplu tot timpul. Nu din ambiție, ci pentru că dacă mă opresc, liniștea mă obligă să simt."
"Aici sunt «the Romanian». Acasă sunt «cel din Anglia». Nicăieri nu sunt doar eu."
"Sun acasă. Mama întreabă «cum ești?». Zic «bine». De fiecare dată."
"Am oameni în jur. Dar nu am cu cine vorbi pe bune."
"Câștig bine. Dar sâmbăta dimineața mă trezesc și mă întreb: pentru ce?"
Dacă te-ai regăsit în măcar una — nu ești singur(ă).
Și nu e nimic în neregulă cu tine.
Funcționezi. Dar nu trăiești.
Ai învățat să spui"I'm fine" la muncă. Și apoi și acasă. Și apoi și ție. Până când ai uitat cum arată un răspuns sincer.
Ai construit o viață în UK. Ai reușit mai mult decât ai crezut posibil. Dar nimeni nu ți-a spus că succesul vine cu un preț: distanța de tine însuți.
Nu e slăbiciune. E viața unui om care a făcut lucruri mari — departe de ai lui, într-o limbă care nu e a lui, departe de casă.
Hai să fim sinceri.
Izolare completă. Sau socializare forțată la un grătar care te obosește psihic și mai mult.
Weekendul
10-12 ore pe zi. Dacă ești ocupat, obosit, stresat, măcar nu trebuie să simți altceva.
Munca
Scroll pe Reddit, TikTok, YouTube până adormi, doar ca mintea să fie ocupată.
Telefonul
Un pahar de vin. Sau două. Ca să "te relaxezi" după o zi plină.
Seara
Știi că ceva nu e în regulă. Și ți-ai format strategiile tale:
Nu te judecă nimeni. Funcționează — pe termen scurt. Dar nu rezolvă ce e înăuntru. Doar acoperă.
Aceste lucruri nu te fac un om rău. Te fac un om care n-a avut cu cine vorbi cu adevărat. Poate e timpul să schimbi asta.
Există un alt fel de conversație.
Există un tip de conversație în care nu trebuie să fii "fine". Unde poți spune exact ce simți, în limba în care simți. Cu un om care a mai auzit povestea asta — de la alți români din UK, din Italia, din Germania.
Nu cu prietenii — ei au de multe ori aceleași probleme sau așteptări.

Nu cu familia — de acasă, ei pur și simplu nu înțeleg viața de aici.

Nu pe englezește — pentru că emoțiile tale trăiesc în română.
Nu e terapie de film, cu o canapea și "tell me about your mother". E o conversație de 25 de minute în care cineva te ascultă — pe bune.
Made on
Tilda